https://www.djpod.fr/episode.php?id=86031#episode-general
C'est un document sur l'histoire de Lyon
mariana bogdan
joi, 10 iulie 2014
duminică, 16 decembrie 2012
Societatea ?
Societatea ?
O nebuloasa care te obliga sa imbraci diferite vesminte
pentru a te putea declara ‘om’.De ce nu putem imbraca haina angelica a
inocentei si cu o figura candida sa putem pasi in societate ?Cu primul pas facut observi
ca sandalele tale albe in stil roman s-au murdarit de un cenusiu..mai faci un pas si cealalta sanda are aceleasi destin.Deschizi
cotidianul si fruntea ti se intuneca si gandurile tale incep o furtuna dionisiaca.Inevitabilul
s-a produs :apolinicul a disparut,ramanand poate o farama foarte mica.Dar,
societatea te prinde in mrejele ei, iti
creeaza sentimente din cele mai putin pure, te face sa simti ca o a doua doamna
Brodie,care este orbita de dragostea pentru fiul ei Matthew.Desi, iti sunt starnite
astfel de simtiri, tot ea va fi cea care iti va dovedi ca aceste doua substantive :societate si
sentimente sunt de fapt oximorone.Nu e o lectie specifica gramaticii limbii
romane, ci una care trebuie scrijelita pe centrul animei.
Dar, eu fiind un elev mediocru, niciodata nu imi invat
lectia !
http://www.youtube.com/watch?v=zCsuKp9ewLY
http://www.youtube.com/watch?v=zCsuKp9ewLY
marți, 1 mai 2012
on ne change pas
Nu cred in schimbare...o vesta noua nu poate ascunde ceea ce este realitatea...aparenta va duce treptat catre esenta, un gest poate trada eul, fondul..dar tristetea nu poate fi invaluita cu foile aparentei, ea poate fi tradata printr-o singura privire...poate tristetea sa duca la purificarea sufletului?poate sa ne faca sa ne oprim un moment sa reflectam?cum poate fi ea alungata?raspunsul:asteptand ca o raza de soare sa patrunda in aceasta nebuloasa, si sa sape adanc,adanc catre apolinicul izvor al sufletului...dar de unde vine aceasta raza de soare?dupa o ploaie purificatoare si un arc in cer colorat va izbi si soarele din dorinta de a ridica capul si a-l vedea..misterioase cai sunt cele ale labirintului in care ratacim zilnic fara un ghem ajutator..
joi, 12 ianuarie 2012
Ce n’est pas possible que nous n’observons pas le moment,
où la chance est passée autour de nous ? Comment on peut prendre la décision correcte ?
Le monde, aujourd’hui ne me laisse pas froide, je vois autour de nous seulement
des choses. Je vais et je regarde autour de moi, je ne vois pas les hommes .Où
sont-ils ? Oh, je suis tranquille, j’ai vu un homme…Mais, où sont les
autres ? Un autre jour passe et je peux affirmer que les hommes n’existent
pas….C’est peut-être la raison pourquoi la chance passe rarement…parce que les
hommes ont disparus.
Je ne veux pas être un homme déshumanisé……
luni, 21 noiembrie 2011
o noua treapta
Suntem pusi in fata unor carari nebatatorite ale vietii, pe care trebuie sa le parcurgem si sa facem fata unor noi incercari,Probabil sunt puse pentru a pune la incercare unele trasaturi, daca omul isi pastreaza echilibrul sau cade sub puntea terestra in abisul dionisiac sau dimpotriva incearca sa se ridice catre un luceafar.Dar fiecare om trebuie sa-si care propria sa 'stavros' si sa incerce sa-si animeze viata pt a uita aceasta povara.pornind la un drum nou cu asteptari imense, ma trezesc cazand foarte rau si de abia putandu-ma sa ma ridic.Fiind o fire dornica de a invata mereu cate ceva: de la o floare vestejita, de la o adiere de vant chiar si de la proprii mei elevi, observ ca orizontul meu se restrange.Fiecare isi are propriul lui orizont care nu se vrea sa se intersecteze cu un alt univers, din frica de a se transforma intr-un abis...De aceea imi caut in afara acestei sfere, sa ma bucur de albeata amurgului, de calmul din rascrucea vanturilor si de momentele frumoase....je saisis le moment!
luni, 17 ianuarie 2011
l'amour http://www.youtube.com/watch?v=_XOHpJ-UPD4&feature=related
L’amour
La source de tous les poètes, et qui n’a pas une définition…L’amour est l’air qui nous respirons, un brise de vent qui enlève les sentiments…mais, ce n’est la définition…Chaque âme a son propre définition de ce concept. Pour moi, l’amour est une couverture d’une âme froide, une clef qui ouvre des sentiments inconnus, un éclat réalisé dans les yeux…(les yeux qui sont le livre de l’âme)…. SI on aime quelqu’un on a le pouvoir de passer le diaphane enfer, d’être au milieu des croisements des vents. C’est une amour éternelle, qui est donnée par la sacralité de nous montrer que tous est touché seulement par le prisme des sentiments…Si on a la chance de saisir un moment d’amour, on peut dire que le paradis nous couvre…avec des fleurs des sentiments et d’étoiles. Découvrez vos sentiments et n’hésitez pas d’ouvrir avec la clef de l’amour l’âme !!!
L’amour, l’amour……
Abonați-vă la:
Postări (Atom)